Ploua

Acum cateva clipe chipul mi se scalda in razele blande ale soarelui.
Acum vantul mi se joaca prin par.
Un vant rece, ce ridica mult praf.
Incepe sa ploua. O ploaie rece, dura, nervoasa.
Parca vine asupra nostra cu scopul de a ne trezi la viata.
Dar n-a durat mult. Cateva minute.
Cateva minute in care lumea s-a speriat, si a fugit din calea ei.
O tacere morbida s-a asternut. Cerul s-a intunecat.
S-a astenut seara......
Felinare lumineaza palid strazile umede ale orasului.
Noapte buna.

Zi trista

Iar ploua...
Parcul e trist , doua scrancioburi, vreo 12 banci, un topogan, toate asteapta copii.
In jurul lui numai masini. Multe de tot.
Blocurile cu peretii uzi, arata sinistru.
Umbrele , multe umbrele.
Dar inca se mai aude cantecul sasarelelor.
Si verdele copacilor numai este asa frumos ca in bataia soarelui.
Ploaia ne face pe toti suparati.
Un batran si-a scos catelul la plimbare.
Marge agale. Pare ca are timp pe deplin .
MAi face cativa pasi, se mai opreste . Cred ca oboseste repede.
Nu priveste niciodata inapoi. Pare ca ar vrea sa inatalneasca un vechi prieten . Dar nu zareste pe nimeni. Ploaia ne tine pe toti in casa. In sfarsit a ajuns in fata blocului . Intra. As vrea sa stiu daca-l asteapta batrana sa sotie, sau poate copii cu nepotii. Dar poate singurul care i-a mai ramas alaturi este catelul.
E trist , totul e trist...