Regia : Stephen Daldy
În rolurile principale: -Kate Winslet , Ralph Fiennes, David Kross
“The Reader" este inspirat din romanul lui Bernhard Schlink, publicat în 1995, care are la bază povestea unei aventuri dintre un adolescent și o femeie mai în vârstă.
Kate Winslet….o știm cu toții din filmul care a consacrat-o, TITANIC , unde trăiește o poveste de dragoste interzisă alături de fermecatorul Leonardo DiCaprio.
Pe Ralph Fiennes, poate l-ați vazut în filme precum: Lista lui Schindler, Maid in Manhattan, The Duchess sau cu siguranță în Harry Potter ( interpretându-l pe Lordul Cap-De-Mort).
Davind Kriss, este un adolescent neamț, în vârstă de numai 18 ani, pentru care The reader este cel de-al doilea film în care joacă, și cu siguranță cel cu care va rămâne în amintirea oamenilor.
Pot spune încă de la început că The reader m-a “cucerit” doar prin simplul fapt că acțiunea se petrece în Neustadt, Germania , în anul 1985 (după cel de-al doilea Război Mondial).
Ea, o tânără pe nume Hanna, vătmăița în tramvai, trăiește într-o locuință sărăcăcioasă, formată practic dintr-o singură încăpere, unde parcă erau adunate de-a valma toate cele necesare unei locuințe: baie, bucătărie, dormitor etc.
El, un puști de numai 15 ani, pe nume Michael, pasional de citit și colecționar de timbre, descoperă ca Hannei îi place să i se citească, iar relația lor, doar fizică la început, devine mai profundă.
Acțiunea filmului are două fire narative: se deschide cu imaginea lui Michael ajuns deja la vârsta a doua, locuind într-un apartament luxos în Berlin, în anul 1995 și continuă prin a desluși cel de-al doilea fir narativ, unde este prezentată adolescența lui , din amintirile acestuia.
Într-o zi foarte urâtă de toamnă, în care ploua necontenit, întorcându-se de la școală, Michael se adăpostește de nemiloasa ploaie în clădirea unde locuia tânăra Hanna.
Aceasta întorcându-se de la servici, îl observă pe băiat și constată că nu este într-o stare foarte bună de sănătate, așa că-l va conduce până acasă, la desparțire spunându-i “Look after yourself”.
Ajuns acasă este consultat de un medic, diagnosticul fiind scarlatină, urmând să stea la pat câteva luni.
După perioada de recuperare, acesta se întoarce la Hanna cu un buchet de flori în semn de mulțumire.
Şi așa se pare că între cei doi se va lega o idilă nevinovată, cu reveniri zilnice ale tânărului după orele de școală, timp in care faceau doar sex, iar apoi acesta îi lectura”iubite sale” o carte, fără a ști însă că aceasta era analfabetă, ea însăși spunând că-i place să i se citescă.
Cu toate că diferența de vârstă dintre cei doi era considerabil de mare (20 de ani), dragostea nu contenește să apară și odată cu aceasta și mici certuri.
Însa, relația aceasta amoroasă, profundă și insensă, se termină brusc în momentul în care Hanna dispare din viața baiatului fără nicio explicație, lăsându-l pe acesta cu inima sfâșiată.
Cu opt ani mai tarziu, Michael urmează cursurile Facultății de Drept, asistând la procesele de crime de război împotriva naziștilor.
Este foarte surprins când o regăseste pe Hanna în postura de acuzată pentru crimele din timpul Holocaustului., unde era gardiană la un lagăr de concentrare.
Schlink spune: “ Când iubești pe cineva care a fost implicat în ceva îngrozitor, poți să te simți și tu implicat”, fiind exact situația în care se afla tânărul Michael.
Fiind condamnată pentru 300 de crime de război, Hanna va primi închisoare pe viață, urmând să-și petreacă următorii 20 de ani din viață închisă, unde va primi în mod regulat pachete ce conțineau casete cu cărți citite și înregistrate de însuși Michael, care o vor ajuta să învețe să citească.
În acest timp bărbatul își va reface viața și va avea chiar și o fetiță, casnicia sa nefiind însă de lungă durată.
Apropiindu-se de ispășirea pedepsei, Michael va fi chemat la penitenciar pentru că el era singura persoană de contact, și totodată singura care o putea ajuta să se integreze în societatea modernă, după atâția ani în care a fost separată de civilizație.
Absurdul constă în faptul că, înainte cu câteva zile de eliberare, femeia s-a sinucis, dar lăsându-și un fel de testament închis într-o cutiuță de ceai, împreună cu o sumă considerabilă de bani, ce trebuia să-i revină uneia dintre victimele naziștilor, cea care și intentase procesul în care Hanna fusese condamnată.
Acesta refuză banii, considerând însă valoroasă cutiuța de ceai, care ii trezise amintiri din vremea adolescenței și astfel Michael hotarăște să doneze banii victimelor din lagărele de concentrare de la Auschvitz, mai exact evreilor.
Michael reprezintă noua Germanie, iar Hanna, cea veche. Hanna este apatică în ce privește trecutul, pe când Michael este furios și cere răspunsuri. „Nu contează ceea ce simt, contează doar ce gandesc” spune Hanna într-un din scenele din film, refuzând și acum să simtă remușcări pentru trecut. „Morții sunt morti".
Imi place primavara.... 
