joi, 25 iunie 2009

Timp


sâmbătă, 16 mai 2009

marți, 12 mai 2009

Ploua

Acum cateva clipe chipul mi se scalda in razele blande ale soarelui.
Acum vantul mi se joaca prin par.
Un vant rece, ce ridica mult praf.
Incepe sa ploua. O ploaie rece, dura, nervoasa.
Parca vine asupra nostra cu scopul de a ne trezi la viata.
Dar n-a durat mult. Cateva minute.
Cateva minute in care lumea s-a speriat, si a fugit din calea ei.
O tacere morbida s-a asternut. Cerul s-a intunecat.
S-a astenut seara......
Felinare lumineaza palid strazile umede ale orasului.
Noapte buna.

sâmbătă, 2 mai 2009

Zi trista


Iar ploua...
Parcul e trist , doua scrancioburi, vreo 12 banci, un topogan, toate asteapta copii.
In jurul lui numai masini. Multe de tot.
Blocurile cu peretii uzi, arata sinistru.
Umbrele , multe umbrele.
Dar inca se mai aude cantecul sasarelelor.
Si verdele copacilor numai este asa frumos ca in bataia soarelui.
Ploaia ne face pe toti suparati.
Un batran si-a scos catelul la plimbare.
Marge agale. Pare ca are timp pe deplin .
MAi face cativa pasi, se mai opreste . Cred ca oboseste repede.
Nu priveste niciodata inapoi. Pare ca ar vrea sa inatalneasca un vechi prieten . Dar nu zareste pe nimeni. Ploaia ne tine pe toti in casa. In sfarsit a ajuns in fata blocului . Intra. As vrea sa stiu daca-l asteapta batrana sa sotie, sau poate copii cu nepotii. Dar poate singurul care i-a mai ramas alaturi este catelul.
E trist , totul e trist...

joi, 23 aprilie 2009

Ghidul nesimtitului

Am citit acu' ceva vreme o cartulie foarte interesanta (parerea mea:)) ) , Ghidul nesimtitului , de Radu Paraschvescu.
Sa nu uit sa precizez , ca tata mi-a cumparat-o , nu ca as avea neaparata nevoie de ea , dar asa e el , generos:)).
Si cum ziceam , in ghidul de numai 189 de pagini ( cu tot cu cuprins), gasesti vrute si nevrute.
Tin sa precizez ca te poti regasi aici , fara a fi vreo pitzipoanca sau cocalar, fie ca mergi cu autobuzul sau conduci masina personala, fie ca esti elev sau casnica.
Asta nu inseamna neaparat ca esti nesimtit, dar eu chiar cred ca nu este nimeni care sa nu se regaseasca aici, si in adancul sufletului sa nu recunoasca.
In fine , autorul si ironizeaza , cartea este de fapt un fel de pamflet, si evident trebuie tratata ca atare:)).
O recomand copiilor , adultilor, batranilor, tuturor, e genul de carte care merge citita oriunde te-ai afla , la servici , acasa , la scoala, in parc...oriunde vreti voi, pentru ca, cu siguranta va va aduce zambetul pe buze.

miercuri, 22 aprilie 2009

Nesabuinta


Unde e frate naturaletea? Unde e respectul de sine? Unde e respectul pentru cei din jurul tau?
Unde-s toate??? S-au dus......si nu s-au mai intors. Pacat! Se pare ca "doamnele" , " domnisoarele" din ziua de azi -unele , nu zic ca toate- au uitat de aceste lucruri, esentiale le-as numi eu.
De ce sa pui pe tine numai sclipici , numai fond de ten aruncat cu spaclul, de ce sa pui fixativ pana la refuz, si niste tocuri de 20 cm in toiul zilei? De ce sa oripilezi privirile celor din jur in miezul zilei? Si de ce sa-ti pui si o batista pe tine , crezand evident ca e fusta.. si sa spui ca te agreseaza X si Y pe strada? De ce sa-ti faci poze-n chiloti si sa pe lui pe tot felul de site-uri publice? Meritati cu toate impuscate, fix in cap. Na c-am zis-o .
Si lasand gluma la o parte....sa nu uitam ca mai sunt si unele care-s certate grav de tot cu apa. Criza financiara , intelegem..dar de ce sa mirosi urat???De ce sa fii impopotonata in halul asta si sa puta pe langa tine?????De ce ???Oare de ce? Nu voi intelege niciodata.
In fine , noua , oamenilor normali , nu ne ramane decat sa incercam sa schimbam "lumea", vom reusi oare???

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Paste fericit!


Va doresc Sabatori fericite alaturi de cei dragi .
Fie ca Invierea Domnului sa ne faca mai buni si mai solidari
PASTE FERICIT!

vineri, 10 aprilie 2009


Soferii cu numar "dă Bucuresti" sunt total lipsiti de bun simt.
Ăstia chiar cred ca toata lumea e la picioarele lor, sau ma rog...la rotile masinii lor.
Dă aia arata la stirile de la ora 5, atatea accidente in Bucuresti, ca-s ei plini de figuri si impresii si numai incap unul de altul, si cand ajung intr-un alt oras, e fix la fel, cred ca toata strada( plus trotuar) e a lor. Nu exista in Iasi o intersectie unde sa nu parcat vreun taran bucurestetean, ilegal evident.
Da cum politie romana e o corupta si jumate, normal ca nu se observa acest lucru. Pai ce naiba, ei cu ce-o sa traiasca...o mita , o atentie si gata.
Si sa numai punem la socoteala faptul ca pt ei nu exista trecere de pietoni. Cred ca, confunda acceleratie cu frana, asta-i clar.
Nu-mi place in mod special sa-l citez pe Mircea Badea, dar, "Traim in Romania..." si cu asta am spus totul.

Fara cuvinte


Nimic nu e mai stresant, enervant etc. decat atunci cand vine primavara, vara..si dracii de "copchii" numai au stare in casa.
Ies afara cu noaptea-n cap, si zbiara de-ti vine sa te urci pe pereti.
Nu pot sa-mi inchipui ce fel de parinti au, cazuti intr-o nesimtire totala.
E al naibii de enervant, am fost si eu copil, ma lasau si ai mei afara, ca doar nu era sa ma asfixsiez intre patru pereti, dar nu urlam in halul asta.
Oamenii din ziua de azi cred ca totul e permis. Li s-a urcat democratia la cap.
I-au invadat manelele si telenovelele. Numai exista bune maniere. Barbatii numai stiu sa deschida usa unei femei, ba din contra daca se poate s-o faca ea..si eventual sa-i mai si zica "va rog d-le".
E "cool" sa asculti muzica la maxim , sa stie toata lumea ce ce te "delectezi" tu, negandindu-te ca poate mai sunt oameni obositi, veniti de la servici, mai sunt care invata, sau chiar daca nu fac nimic din astea, nu inseamna ca trebuie sa-ti suporte capriciile tale.
Aaaa si mai e o chestie...deci urasc masinile tunate...cat de urat poate face motorul ala....si cat de mandru e soferul...Ii urasc pe amandoi, oricum.

P.S. In momentul asta in care scriu, vecinul de la 10 tocmai si-a scos boxele pe geam. Groaznic

joi, 9 aprilie 2009


Niciodata nu poate fi “prea tarziu” pentru toate.


Sunt o groaza de lucruri pentru care INCA nu-i prea tarziu.

marți, 7 aprilie 2009


Concurs "Coloreaza-ti viata"!!














Special








La inceput Dumnezeu a creat Raiul si Pamantul.
Cel putin asa se zice......
A creat pasarile cerului si animalele pamantului.
Si-a privit creatia si a vazut ca totul e bine,
Apoi Dumenzeu a creat barbatul.
Si de atunci totul s-a dus de RAPA

A ta mama

Fluturi zburda pe campii
Iarba verde iar renaste
Un copil e fericit
Multumindu-i pt viata
Mereu ne-nvata bine
Ferindu-ne de tot ce-i rau
Oferindu-ne iubire
Din aduncul sufletului sau
O viata-ntreaga o iubesti
Iar uneori ii dovedesti
Ca-i totul pentru tine
Ea marea ta iubire

luni, 6 aprilie 2009

Imi place

Imi place primavara....
Imi place cand infloresc copacii, cand canta pasarelele, cand soarele imi bate dimineata-n geam.
Imi place cand natura reinvie.
Imi place cerul albastru si senin.
Imi place cand pe strazile orasului incep sa misune oameni care au renuntat la hainele groase.
Imi place starea de melancolie pe care mi-o da acest anotimp.
Imi place...sa iubesc natura .


BAC

Se apropie cu pasi repezi, da repezi de tot bac-ul. Emotiile imi cresc pe zi ce trece, da parca starea aceea de curiozitate, de "cum va fi", e si ea prezenta in sufletul meu.
E primul examen foarte important din viata mea...ei, am mai dat eu pt. permis si n-am luat asta n-a fost un capat de tara, dar bacalaureatul...el e chiar foarte important.

Stii ce e dragostea?
Deagostea adevarata?
Ai iubit vreodata atat de adanc incat sa te condamni la o eternitate in iad?

“Non- violenta este arma celor puternici”

Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar - †30 ianuarie 1948, New Delhi)este părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente.
Gandhi luptă pentru recunoaşterea drepturilor compatrioţilor săi şi, începând din anul 1906, lansează la nivel de masă metoda de revoltă bazată pe rezistenţă paşnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autorităţile britanice.
Si-a dedicat viaţa înaltului scop de a descoperi adevărul sau Satya. A încercat să obţină aceasta prin învăţarea din propriile greşeli şi experimentând pe el însuşi. Şi-a intitulat autobiografia „Povestea experimentelor mele cu adevărul”. Gandhi a declarat că cea mai importantă luptă de purtat este cu proprii demoni, temeri şi nesiguranţe.

Colaborare romano-italiana impotriva violentei
Sambata, 7 martie 2009, intre orele 9:30-14:00, in Corpul C al Inspectoratului Scolar Judetean Iasi, a avut loc Forumul „Tineri pentru nonviolenta”, activitate organizata de ISJ Iasi, in parteneriat cu organizatia non-guvernamentala „Comunitatea pentru Dezvoltare Umana” din Italia.
La actiune au participat 60 de elevi si 25 de cadre didactice de la Scoala „Gh. Marzescu”, Scoala „Otilia Cazimir”, Scoala „Ion Neculce”, Grupul Scolar „Ioan Holban” Grupul Scolar „V. Adamachi” si de la Liceul cu Program Sportiv”,
Toate asa- zisele « vedete » din Romania si nu numai fac fel de fel de campanii impotriva fumatului, a drogurilor si mai stiu eu a ce ...dar la violenta se gandeste cineva ????
Acesta colaboare a Romaniei cu Italia dupa nenumaratele incidente din peninsula cred ca a prins foarte bine si asa cum a spus cineva, demonstram ca “un toti romanii sunt violatori”.
Nu degeaba se spune că:,,Indiferenţa susţine violenţa”,pentru că dacă vom rămîne la orice abuz indiferenţi,violenţa va creşte şi va creşte ca o plantă ce este udată.Dacă vom găsi putere pentru a "învinge" indiferenţa, atunci trebuie să fim siguri că vom putea,,învinge”orice tip de violenţă.Trebuie să ştim că indiferenţa e ca şi umbra violenţei.

Luati aminte:
“Non-violenţa, în forma ei dinamică, înseamnă suferinţă conştientă. Ea nu presupune să plecăm capul în faţa voinţei celor ce ne asupresc, ci să ne măsurăm, cu toată fiinţa noastră, cu voinţa tiranului.”
“În ceea ce mă priveşte, mă consider incapabil de a urî vreo fiinţă de pe acest pământ. Disciplina şi rugăciunile m-au ajutat ca de peste patruzeci de ani să nu mai urăsc pe nimeni. Ştiu că aceasta este o sarcină incredibilă, cu toate acestea o duc la capăt cu toată umilinţa.”
“Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui.”
Citate de Mahatma Gandhi

पोएजी सिम्बोलिस्ते


NOAPTE DE IULIE, Al। Macedonski
A-nceput din nou sa-mi fie dor de dulce fericire...
Vad ca-mi trece tineretea, vad ca anii mi se duc,
Si mi-e sete de placere, si mi-e sete de iubire,
Insa umbrele visate nu se poate sa le-apuc.

Numai aurul, el singur, imi lipseste-n asta lume,
Numai el, dar fara dinsul sunt un biet neputincios...
Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume
S-ar lipi sa ia povara unui trai saracacios ?

Pica plins al tineretei pe un sin ce nu palpita,
Ai avut sa-l cumperi, e al tau pina in zori...
Vestejeste-te-a mea buza pe o buza vestejita,
Si tu, suflete, viseaza ca aduni ceresti comori.

Insa tu, o ! poezie, cu mantaua ta regala,
Iti acopera vederea --fugi in coltu-ntunecos,
Prin fereastra ma fixeaza luna rece si spectrala
Ca un doctor ce se uita la chip de ofticos.

A ! desigur, masca blonda avea altfel de privire
Cind pe tarmurile de-aur ale lacului Leman
Suridea printre frunzisurl la intiia mea iubire
Vis mai lung decit un secol in coprinsul unui an.

A ! desigur ca in noaptea ce-n trecutul vietei mele
E-nsemnata cu roseata simtimintelor dintii,
Daca ea privea prin geamuri dintre pulberea de stele,
Nu venea c-un zimbet rece linga caldul capatii.

Poezie ! Poezie ! Ai dreptate totdeauna
Dar fiindca simt si astazi ca ramas-am tot al tau,
Da te rog in jos perdeaua, ca sa nu ma vada luna,
Roag-o calea sa-si urmeze, voi sa scap de ochiul sau.

Zi-i sa mearga pe oriunde e suava fericire,
Sa-si incarce a ei raza cu al florilor arom,
Sa zimbeasca voluptatei ce se naste din iubire,
Dar sa uite pe oricine a uitat ca este om.

DRAGOSTE, Dimitrie Anghel
Miroasă iarba pătulită a sinziană ş-a sulcină,
Miroasă dulce, cum miroasă un aşternut păstrat de zestre;
Şi-n mine, cînd e întunerec şi cînd se face iar lumină,
Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre.
În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munţi în cladă,
Şi vîntu-i bălsămat şi dînsul ca o năframă cînd o scuturi;
Purcede-un cînt din creangă-n creangă ş-un susur blînd din mladă-n mladă,
Pe unde trece el pe gînduri urmat de-alaiul lui de fluturi.
Tu dormi sub paza unei feregi, ferega, mişcat-alene,
Pe somnul tău ş-alintă-n aer gingaşa ei apărătoare.
La vîrsta ta tihnit e somnul, şi ochii-adorm curînd sub gene
Cînd are cine să le-nchidă pleoapele c-o sărutare.
Tu dormi, şi eu visez pe gînduri, că trec şi zilele de vară
Şi că la anul, poate, fruntea ce-acum aşa de blînd ţi-o razimi
De braţul meu, n-o s-o mai razimi, şi gîndul ăsta mă omoară,
Că drag mi-i sînul tău cel dulce şi alb ca miezul unei azimi…
Cu iarba ne-a crescut amorul, şi cade-acum cu ea sub coasă !
Ah ! gînd mîhnit, ce vrei tu? Spune — Nu vezi c-afară e lumină
Şi că-şi deschide draga ochii ca două flori de somnoroasă,
Ş-aruncă-n mine cu mănunchiuri de sinziană şi sulcină

थे reader


Regia : Stephen Daldy
În rolurile principale: -Kate Winslet , Ralph Fiennes, David Kross


“The Reader" este inspirat din romanul lui Bernhard Schlink, publicat în 1995, care are la bază povestea unei aventuri dintre un adolescent și o femeie mai în vârstă.
Kate Winslet….o știm cu toții din filmul care a consacrat-o, TITANIC , unde trăiește o poveste de dragoste interzisă alături de fermecatorul Leonardo DiCaprio.
Pe Ralph Fiennes, poate l-ați vazut în filme precum: Lista lui Schindler, Maid in Manhattan, The Duchess sau cu siguranță în Harry Potter ( interpretându-l pe Lordul Cap-De-Mort).
Davind Kriss, este un adolescent neamț, în vârstă de numai 18 ani, pentru care The reader este cel de-al doilea film în care joacă, și cu siguranță cel cu care va rămâne în amintirea oamenilor.
Pot spune încă de la început că The reader m-a “cucerit” doar prin simplul fapt că acțiunea se petrece în Neustadt, Germania , în anul 1985 (după cel de-al doilea Război Mondial).
Ea, o tânără pe nume Hanna, vătmăița în tramvai, trăiește într-o locuință sărăcăcioasă, formată practic dintr-o singură încăpere, unde parcă erau adunate de-a valma toate cele necesare unei locuințe: baie, bucătărie, dormitor etc.
El, un puști de numai 15 ani, pe nume Michael, pasional de citit și colecționar de timbre, descoperă ca Hannei îi place să i se citească, iar relația lor, doar fizică la început, devine mai profundă.
Acțiunea filmului are două fire narative: se deschide cu imaginea lui Michael ajuns deja la vârsta a doua, locuind într-un apartament luxos în Berlin, în anul 1995 și continuă prin a desluși cel de-al doilea fir narativ, unde este prezentată adolescența lui , din amintirile acestuia.
Într-o zi foarte urâtă de toamnă, în care ploua necontenit, întorcându-se de la școală, Michael se adăpostește de nemiloasa ploaie în clădirea unde locuia tânăra Hanna.
Aceasta întorcându-se de la servici, îl observă pe băiat și constată că nu este într-o stare foarte bună de sănătate, așa că-l va conduce până acasă, la desparțire spunându-i “Look after yourself”.
Ajuns acasă este consultat de un medic, diagnosticul fiind scarlatină, urmând să stea la pat câteva luni.
După perioada de recuperare, acesta se întoarce la Hanna cu un buchet de flori în semn de mulțumire.
Şi așa se pare că între cei doi se va lega o idilă nevinovată, cu reveniri zilnice ale tânărului după orele de școală, timp in care faceau doar sex, iar apoi acesta îi lectura”iubite sale” o carte, fără a ști însă că aceasta era analfabetă, ea însăși spunând că-i place să i se citescă.
Cu toate că diferența de vârstă dintre cei doi era considerabil de mare (20 de ani), dragostea nu contenește să apară și odată cu aceasta și mici certuri.
Însa, relația aceasta amoroasă, profundă și insensă, se termină brusc în momentul în care Hanna dispare din viața baiatului fără nicio explicație, lăsându-l pe acesta cu inima sfâșiată.
Cu opt ani mai tarziu, Michael urmează cursurile Facultății de Drept, asistând la procesele de crime de război împotriva naziștilor.
Este foarte surprins când o regăseste pe Hanna în postura de acuzată pentru crimele din timpul Holocaustului., unde era gardiană la un lagăr de concentrare.
Schlink spune: “ Când iubești pe cineva care a fost implicat în ceva îngrozitor, poți să te simți și tu implicat”, fiind exact situația în care se afla tânărul Michael.
Fiind condamnată pentru 300 de crime de război, Hanna va primi închisoare pe viață, urmând să-și petreacă următorii 20 de ani din viață închisă, unde va primi în mod regulat pachete ce conțineau casete cu cărți citite și înregistrate de însuși Michael, care o vor ajuta să învețe să citească.
În acest timp bărbatul își va reface viața și va avea chiar și o fetiță, casnicia sa nefiind însă de lungă durată.
Apropiindu-se de ispășirea pedepsei, Michael va fi chemat la penitenciar pentru că el era singura persoană de contact, și totodată singura care o putea ajuta să se integreze în societatea modernă, după atâția ani în care a fost separată de civilizație.
Absurdul constă în faptul că, înainte cu câteva zile de eliberare, femeia s-a sinucis, dar lăsându-și un fel de testament închis într-o cutiuță de ceai, împreună cu o sumă considerabilă de bani, ce trebuia să-i revină uneia dintre victimele naziștilor, cea care și intentase procesul în care Hanna fusese condamnată.
Acesta refuză banii, considerând însă valoroasă cutiuța de ceai, care ii trezise amintiri din vremea adolescenței și astfel Michael hotarăște să doneze banii victimelor din lagărele de concentrare de la Auschvitz, mai exact evreilor.
Michael reprezintă noua Germanie, iar Hanna, cea veche. Hanna este apatică în ce privește trecutul, pe când Michael este furios și cere răspunsuri. „Nu contează ceea ce simt, contează doar ce gandesc” spune Hanna într-un din scenele din film, refuzând și acum să simtă remușcări pentru trecut. „Morții sunt morti".